Youtor
Falsul în Evul Mediu
>> YOUR LINK HERE: ___ http://youtube.com/watch?v=9AfdTW7B1Yw
@ #falsu #vechi #civilization #egipt #greci #romani #istorie #biserica • Falsul este la fel de vechi ca și cuvântul. Civilizațiile antice, cum ar fi egiptenii, grecii și romanii, s-au confruntat cu probleme legate de falsificarea documentelor. În Egiptul antic, mărfurile contrafăcute și documentele false erau destul de comune încât să fie stabilite pedepse severe pentru a descuraja falsificatorii. În mod similar, în Grecia antică și Roma, documentele falsificate, în special testamentele și contractele, reprezentau o preocupare semnificativă, ceea ce ducea la pedepse severe. • Evul Mediu a cunoscut o creștere a falsurilor de artefacte și documente religioase. Relicvele despre care se pretinde că aparțin sfinților sau bucăți din Adevărata Cruce au fost la mare căutare, ceea ce a dus la producția pe scară largă de falsuri. Perioada Renașterii, cu interesul său reînnoit pentru artă și antichitate, a cunoscut un boom în falsificarea operelor de artă și manuscriselor antice. • Istoricii de la Universitatea din Göttingen au identificat un document medieval din colecția lor ca fiind un fals din secolul al XVIII-lea, realizat de infamul falsificator italian Domenico Cicci. • Unul dintre cele mai răsunătoare falsuri a fost, Donația lui Îm păratului Constantin. Este un document ce s-a vrut a fi scris de împăratul Constantin (285-337 d.Hr.) , document prin care se acorda Bisericii Catolice proprietatea asupra unor vaste teritorii din Imperiul Roman de Vest. Documentul spunea că a făcut acest dar generos din recunoștință Papei Silvestru I, care l-a convertit la creștinism și l-a vindecat de lepră. Timp de secole, Donația a legitimat stăpânirea de către Biserică a pământurilor papale din Italia. Din păcate, donația a fost în întregime falsă, așa cum chiar și Biserica a recunoscut în cele din urmă. Preotul catolic Lorenzo Valla a dovedit cu certitudine falsul . • Acţiunea de falsificare a unor acte a fost practicată peste tot în Europa, după cum, în egală măsură, şi în regatul Ungariei în proporţie directă cu numărul de acte emise. • Susana Andea în lucrarea CONSIDERAŢII REFERITOARE LA PRACTICA FALSIFICĂRILOR DE ACTE ÎN TRANSILVANIA (SEC. XIII-XVII), ne prezintă o serie de cazuri concrete de falsificare a actelor în zona Transilvaniei. • Falsificarea actelor medievale a depăşit spaţiul dobândirii de beneficii materiale, a trecut în sfera unor dispute privind primatul papei sau al regelui la numirea pe tronul regatului. Cel mai cunoscut fals în această direcţie este așa numita bula papei Silvestru al II-lea, din 27 martie 1000 , confecţionată la comanda episcopului de Kalocsa, în jurul anului 1630. A fost publicată în anul 1644 după o copie aflată în păstrarea Ordinului franciscan, unde ar fi ajuns graţie unei copii întocmite de Verancsics Antal în anul 1550. Bula de aur a fost pusă în discuţie deja la 1744, apoi peste un secol (1891) de Karácsonyi János, apreciindu-se că este un fals slab, medieval, fără valoare pentru regalitate, dar interesant pentru practicile scripturistice din secolul al XVII-lea. • În 1819, în Anglia, o emisiune de bancnote de o liră constând din simple inscripții cu stilou și cerneală pe hârtie albă obișnuită s-a dovedit irezistibilă pentru o mare masă de oameni. În următorii 7 ani, 94.000 de persoane au fost arestate și 7700 au fost condamnate la moarte. • În Statele Unite, principalul statut federal de fals care interzice falsificarea, sau modificarea oricărei scrisori în scopul obținerii de câștiguri financiare a fost promulgat în 1823. Modelul Codului Penal al Institutului American de Drept din 1962 a simplificat și definit elementele falsului. și a devenit standardul pentru definirea infracțiunii de fals. • Compararea scrisului de mână de către un expert a fost permisă de Codul Iustinian din 539 era noastră, conform dreptului roman. Judecătorii aveau dreptul să numească experți care să depună mărturie în instanță cu privire la autenticitatea unui scris pe baza unei comparații cu alte scrieri autentice admise. Deși englezii au urmat Codul Iustinian, în temeiul dreptului comun englez singurii martori cărora li sa permis să depună mărturie cu privire la autenticitatea semnăturilor erau persoanele care cunoșteau sau văzuseră scrisă semnătura în litigiu.
#############################
