Youtor
Moarte în nori Agatha Christie
>> YOUR LINK HERE: ___ http://youtube.com/watch?v=gDy5hBCa8Ao
#audiobook #carti #cartiinromana #lecturiaudio #lecturionline #agathachristie #crima #teatru #teatruonline #teatruaudio #cartiaudioromana #cartiaudio #moarte #moarteinnori #herculepoirot #poirot #misterul • De la Paris la Croydon • Soarele de septembrie scălda în razele sale arzătoare aeroportul Le Bourget, în timp ce pasagerii traversau pista şi se îmbarcau la bordul aeronavei „Prometheus”, ce avea să decoleze în câteva minute cu destinaţia Croydon. • Jane Grey era printre ultimii care urcau şi îşi ocupau locurile. Avea numărul 16. Câţiva pasageri trecuseră deja prin uşa centrală, pe lângă micuţa bucătărioară şi cele două toalete, spre partea din faţă a avionului. Majoritatea pasagerilor se aşezară. Pe partea opusă a intervalului, se purta o discuţie animată, dominată de un glas de femeie înalt, întrucâtva strident. Gura lui Jane se strâmbă uşor. Cunoştea prea bine glasul acela deosebit. • — Draga mea… E extraordinar… N-ai idee… Unde spui? Juan les Pins? Oh, da. Nu… Le Pinet… Da, exact aceeaşi veche adunătură… Dar, fireşte să stăm alături! Oh, nu putem? Cine?… Oh, înţeleg… • Şi apoi un glas bărbătesc – politicos, cu accent străin: • — Cu cea mai mare plăcere, doamnă. • Jane aruncă o privire cu coada ochiului. • Un omuleţ în vârstă, cu o mustaţă mare şi cap în formă de ou se muta plin de solicitudine pe locul corespunzător celui al lui Jane, pe partea opusă a intervalului. • Jane îşi întoarse uşurel capul şi le văzu pe cele două femei a căror neaşteptată întâlnire generase gestul politicos al străinului. Menţionarea numelui Le Pinet îi provocase curiozitatea, căci şi Jane fusese la Le Pinet. • Pe una şi-o amintea perfect – şi-o amintea cum o văzuse ultima oară – la masa de bacara, încleştându-şi şi descleştându-şi mâinile mici, în timp ce chipul delicat, machiat ca un porţelan de Dresda se îmbujora şi pălea alternativ. Jane îşi spuse că, dacă ar face un mic efort, şi-ar putea aminti numele ei. I-l menţionase o prietenă, care spusese: „E soţie de pair, dar nu una din cele veritabile… A fost coristă sau aşa ceva”. • Vocea prietenei trădase un dispreţ profund. Prietena era Maisie, o maseuză de primă clasă. • Cealaltă femeie, gândi Jane, în treacăt, era „autentică”. Tipul de „rasată” sadea, îşi spuse Jane, şi le uită imediat pe amândouă pentru a se concentra asupra priveliştii aeroportului Le Bourget, atât cât îi permitea hubloul avionului. În preajmă, se aflau alte câteva avioane, dintre care unul arăta ca un miriapod mare, metalic. • Singurul loc spre care era ferm hotărâtă să nu privească se afla chiar în faţa ei, unde, pe scaunul de vizavi, stătea un tânăr. • Acesta purta un pulover de un albastru-petrol. Jane se încăpăţâna să nu privească mai sus de pulover. Dacă o făcea, s-ar fi putut să-i întâlnească ochii, or asta nici în ruptul capului! • Mecanicii strigau în franceză… Avionul trepidă… Se linişti… Trepidă iar… Piedicile de la roţi fură înlăturate… Avionul porni. • Jane îşi ţinu respiraţia. Era abia la al doilea zbor. Încă se mai simţea înfiorată. Părea… Părea că vor intra inevitabil în gardul ăla… Nu, se desprindeau de pământ… Sus… Tot mai sus… Planau în arc de cerc… Le Bourget rămăsese sub ei. • Zborul de amiază spre Croydon începuse. La bordul avionului se aflau douăzeci şi unu de pasageri – zece în compartimentul din faţă, unsprezece în cel din spate. Echipajul era format din doi piloţi şi doi stevarzi. Zgomotul motoarelor era foarte estompat. Nu trebuia să-ţi pui vată în urechi. Totuşi se auzea suficient de puternic pentru a descuraja conversaţia şi a încuraja gândurile. • În timp ce avionul zbura deasupra Franţei în drum spre Canalul Mânecii, pasagerii din compartimentul din spate îşi rumegau propriile gânduri. • Jane Grey gândea: „N-am să mă uit la el… N-am să mă uit… E mult mai bine aşa. Voi continua să privesc pe hublou şi să mă gândesc. Îmi voi alege un lucru anume la care să mă gândesc – ăsta-i întotdeauna cel mai bun mijloc. Îmi va ţine mintea în frâu. Voi începe şi voi trece în revistă totul”. • Hotărâtă, îşi îndreptă mintea în urmă, la ceea ce numea ea început şi anume la procurarea unui bilet pentru Tombola Irlandeză. Fusese o extravagantă, una plină de emoţii. • În salonul de coafură, în care lucrau Jane şi alte cinci tinere, se dezlănţuise o mulţime de râsete, glume şi tachinări. • — Ce faci dacă câştigi, dragă? • — Ştiu eu ce fac. • Planuri… Castele în Spania… O grămadă de mici împunsături prieteneşti. • Ei bine, nu câştigase… Mai precis, nu câştigase marele premiu; dar câştigase o sută de lire.
#############################
