durere si creatie

############################# Video Source: www.youtube.com/watch?v=2A2LA6G4kvY

#pictor #poveste #pictura #carte #germani #alsacia #germania #lagar #război #gara #verdun #copil #biserica #general #lagar #prahova #bulgari #vagon #paine #romani #vosges #ardeal #tipat #mâncare #casa #lupta #prahova #cruce #general • • alfabetul latin vs alfabetul chirilic. • Prezentam povestea pictorului muralist, Anăstase T. Enache. • Prin 1897, la vârsta de 12 ani, micul Anăstase, a fost impresionat de lucrarea pictorului zugrav din Ploieşti, Radu Vintilescu, care tocmai picta crucea (troiţa) din faţa porţii, părinţilor săi. Respectivul, văzându-l că-i place, l-a întrebat: • -Vrei să înveţi să pictezi? la care copilul, sensibil din fire şi fără tată (Toma T. Enache, tatăl său, murise la 49 de ani), ştiind că mama lui, Anca (moaşa satului Băneşti), se descurca greu singură cu cei şase copii, a spus Da. • Atunci, pictorul zugrav, l-a luat ca ucenic la Ploieşti, unde parcurge cu succes toţi paşii fireşti ai unui viitor pictor zugrav, deși era doar un copil. • Şcoala o făcuse în Băneşti cu învăţătorul Sever Voicu, care reuşise să-i transmită dragostea pentru carte. A continuat să citească cărţi legate de călătorii şi pictură. • Era o fire disciplinată, el nu bea, nu fuma, nu vorbea decât când şi cât trebuie, fapt ce avea să-l ajute mai târziu, când viaţa urma să-i scoată în cale multe obstacole. • Întors din armată, începe să-şi construiască o cameră pe locul fostei arii de treierat, a familiei Toma Enache, situată pe dealul din spatele casei, de unde se deschidea o frumoasă privelişte asupra satului şi a împrejurimilor, mai ales asupra luncii întinse din zona de confluenţă a râurilor, Prahova şi Doftana. În noua sa locuinţă a încercat să-şi construiască o cadă zidită, în care urma să fie încălzită apa, de flacăra deviată, a unui foc cu lemne. • Nu-şi poate finaliza proiectul, deoarece este concentrat şi trimis să lupte în al Doilea Război Balcanic (1913) . • În 1916, participă la luptele desfăşurate în Valea Jiului, unde Armata I, condusă de generalul Dragalina, încerca să facă faţă unei ofensive masive germane şi austro-ungare . În cursul lunii noiembrie 1916, când gruparea generalului Kuhne, atacă cu 7 divizii, poziţiile române, apărate de o singură divizie, soldatul Anăstase T. Enache, cade prizonier. Tot atunci este rănit mortal, generalul Dragalina. • De aici, încolonat alături de confraţii săi de regiment , sunt trecuţi în Transilvania pentru a fi urcaţi câte 75, în vagoane pentru vite, încuiate cu lacăt şi cu câte o ferestruică asigurată cu sârmă ghimpată, cu direcţia Germania, zona Alsacia-Lorena, pe o iarnă extrem de geroasă. Prin gările din Ardeal, româncele auzindu-i cum ţipă de foame, încercau să le arunce mâncare prin ferestre dar erau îndepărtate, iar prizonierii loviţi cu patul puştii. Primeau la două zile o bucată de pâine, iar pentru necesităţi erau coborâţi tot la două zile din vagoane. O bună parte din ei si-au găsit sfârşitul în tren, din cauza condiţiilor dar şi a rănilor căpătate pe front. Ajunşi în Rouffach prin ianuarie-februarie 1917, flămânzi şi însetaţi, prizonierii sunt coborâţi din tren, încolonaţi şi puşi să mărşăluiască aproximativ 20 de km până în tabăra din Val du Pâtre (Valea Păstorului), situată într-o zonă muntoasă, din munţii Vosgi, în apropiere de localitatea, Soultzmatt din Alsacia, amplasată pe o veche aşezare romană. • Aici îi aşteptau colibe neterminate, din lemn, în care urmau să se adăpostească de geroasa iarnă. Calvarul soldaţilor români prizonieri, abia acum avea să înceapă. • O parte rămân în lagăr, restul sunt împărţiţi în echipe de lucru, asa-numitele Arbeitskommando-uri, unde erau puşi să taie copacii de pe versanţii abrupţi, să întreţină calea ferată sau să lucreze în exploatările miniere. Cei care nu puteau să se achite de sarcini, erau bătuţi cu cravaşa. Se păstrează mărturia unui localnic care, a văzut cum un prizonier român a fost omorât de un gardian, cu o bâtă . Primeau puţină mâncare, iar haine deloc. Mulţi erau ca nişte umbre, munceau la -20gr.C, în picioarele goale sau cu ele oblojite, folosind pentru asta, zdrenţele celor care scăpau din acel iad, prin moarte. Erau fericiţi când puteau roade un cartof crud, găsit în crăpăturile zidurilor, pus de copii sau de oameni miloşi, din afara lagărului. • Mulţi, de foame, rodeau iarbă, fapt ce a făcut ca unul dintre ei, să moară din cauza burţii umflate, după mărturia unor locuitori. • În aproximativ un an, sfârşitul lui 1916 - toamna lui 1917, mor aproape 3000 de soldaţi români din cauza foamei, a frigului şi a bătăilor. La doar un an după venirea lor în lagăr, mai erau în viaţă doar 70. • 00:00 Introduction • 03:23 Participarea la Al Doilea Razboi Balcanic • 05:59 Participarea la Primul Razboi Mondial • 07:14 Prizonier in Alsacia • 14:31 Eliberarea din lagarul german • 15:27 Familia • 17:42 Lucrari de pictura

#############################

New on site